Obiceiuri și tradiții la români în zi de sărbătoare: nu aveai voie să întreții relații intime, dar aveai voie să îți bați nevasta

Dacă acum ți se pare că e greu să fii femeie, află că în vremurile cele de demult, era înzecit mai greu. Prin comparație, ar trebui să te bucuri că te-ai născut acum, și nu atunci.

În acest sens, în articolul de astăzi îți vom povesti câteva dintre obiceiurile „sănătoase” din secolele trecute. Trebuie remarcat că, în perioada aceea, religia părea să fie „mână în mână” cu justiția.

Bărbatul era stăpânul casei, iar fetele puteau să se căsătorească de la 12 ani

Dacă acum avem legi stricte, în ceea ce privește „relația” cu un minor, pe timpuri nici pomeneală de așa ceva. Mai exact, fetele de 12 ani puteau fi căsătorite, dacă părinții îngăduiau asta.

Odată ce se căsătoreau, copilele se loveau de o altă realitate: bărbatul era considerat stăpânul casei și, dacă considera necesar, își putea bate soția când avea chef, atât timp cât dovedea că are motive întemeiate să o facă și nu ajungea să o omoare. Însă cum temeiul era greu de dovedit, având în vedere că oamenii din justiție erau tot bărbați, soțiile aveau parte de o soartă grea. Se întâmpla pe vremea domnitorului Vasile Lupu.

Iar dacă „bătaia era ruptă din Rai”, întreținerea de relații sexuale nu beneficia de aceleași drepturi cerești. Practic, în zilele de post, era total interzis orice contact fizic de natură sexuală.

Mai mult, adulterul era pedepsibil și nu oricum, ci cu moartea. În mod evident, tot femeile erau cele care sufereau cel mai mult. Indiferent dacă erau, sau nu, însărcinate, ele puteau fi condamnate la moarte dacă își înșelau soțul, considerându-se că pătau onoarea familiei, aici referindu-ne la cea a părinților care au promis o soție demnă celui căruia i-a fost încredințată.

„Oricine îşi va găsi fata grea de prunc, poate să o ucidă de tot şi să nu i se dea certare de moarte, ci să paţă altă oarece certare, după cum va fi voia giudeţului”, se arată într-o scriere ce datează din secolul XVII.

„Prin unele sate din Transilvania şi mai ales în Munţii Apuseni exista mai demult obiceiul ca dacă o fată necăsătorită era însărcinată, două femei mai în etate o luau şi o duceau la un gard, la un plop sau la o salcie. Aici, după ce-i împleteau părul ca la neveste, ziceau de trei ori cunună roaba lui Dumnezeu cu gardul, cu propteaua gardului, cu plopul, cu salcia”, scria etnograful Simion Florea Marian, în volumul „Sărbătorile la români”, conform adevarul.ro.